Cine m-a pus să mă aburc pe munte,
În noaptea asta rece și bizară,
Cu zeci de ochi codoși ce dau să-nfrunte

Pe cel ce-n van se zbate, fără țară ?...
Exfoliată, prinsă-n conjuctură,
Gândirea mea zvâcnea incendiară.

Ce Zei, constrânși de vreo "nomenclatură",
Tocmiți au fost să-mi ordoneze soarta,
Și borș făcând din ea și tocătură ?

Visasem Troia și visasem Sparta,
Fără să văd, de fapt, "Fata Morgană"
Ce m-atrăgea de când trecusem poarta.

Urcând, mereu mai sus, - prins în capcană -
Cu fiecare pas, mai volatilă
Mi se părea misiunea cleptomană.

Pornit, dintr-un îndemn, după "feștilă",
Mă răsuceam pe cercuri nesfârșite,
Cu o candoare parcă infantilă,

Când drept în față, vrând să resuscite
Ce-a mai rămas din forțele-mi pedestre,
Ca după ploi, (n-am spus și...ilicite,)

Palate răsăreau pe căi alpestre,
Cu eleganță reverențioasă.
-"Hai, spune, vezi și tu ce văd, Maestre ?"

El, mie, cu o voce cioturoasă:
-"De când te-ai dat cu drumul la podișcă
Nu poate nimeni să-și ridice casă

De teama ta. Pleznești în tot ce mișcă! ".
Și pișicher, nevrând să se ogoaie:
"De te-nhămai și tu, cu ei, la brișcă,

Găseai să dai pe un cârnat o oaie,
Cârnatul, pe o mână de verdeață,
VERDEATA pe-un palat. (Nu pe căsoaie!)"

Și-un râs necontrolat, de precupeață
Abia întoarsă de la parastas,
Porni să salte peste fortăreață,

Ca un răspuns la vorba-mi de pripas.
-"N-ai auzit, amice, cum se vede,
Ce-nseamnă să te-nvârți la CARITAS !"

"E ca o pestă care se succede
La intervale, inerent, egale,
Cu sunet imbatabil de monede

Lansate-n Piramide verticale,
(Făcute cin’ le urcă să rămână
În fundul gol și fără de parale)."

-"Și...totul începând de la o stână ?"
Din nou un râs se prăvăli, retoric,
Stârnind furtuni prin marea de țărână.

-"Pe ce tărâm de vis fantasmagoric,
Îți târâi fără de folos nădragii,
Lipsit complet de simțul metaforic ?"

"N-ai auzit cum se-ntruniră Magii
La FONDUL NOMINAL DE INVESTITII,
Mânați de-un Vânt pornit pe naufragii,

Ce-a-mbrobodit mulțimea-n superstiții ?
De te-nrolai și tu la CREDIT-BANG,
(Un hocus-pocus pus pe dispariții

De-atâți analfabeți ajunși în rang,)
Nu-mi pomeneai de stâne-mpăducheate
Când îți vorbeam de-un agrement de gang!"

Ca inculpat, în ambiguitate,
Mă chinuiam să prind ce mi se spune,
Cu-atât aplomb și excentricitate.

Dus, pe meridiane, de-o viziune,
(C-un cerc mai sus consolidat pe scară,)
Credeam că traversez printr-o minune,

Mistic indusă și misionară.
Și, poate, avansat, pe negândite,
Din Jocul ăsta să mă văd afară...

Toate păreau gândit-înlănțuite;
Mirat, vedeam mărșăluind coloane,
Către "un nu știu unde", îmbulzite..

Un maraton ? O cursă-ntre "țurcane"?
O defilare care se răsfiră
La dangătul produs de megafoane ?

Simțind cum gândurile-mi se lungiră,
În alterare hipertrofiată,
Maestrul le opri, unde porniră:

-"Din nou ți-e mintea greu îmburnițată;
Nu încerca să știi de ce se-aleargă
Pe-o cale încă nedeterminată!"

Din stânga, unduind precum o vargă,
Coloana celor fără rost în viață
(Bătrâni ajunși să fie duși pe targă

Nepricepând de ce pai se agață)
Spre Parlament zorea, în disperare,
Orbecăind precum măgaru-n ceață.

Pe altă parte, cei în sărbătoare,
Pe-un Bancoflex delapidat, cu pile,
(De nerecuperat prin dislocare,)

Cereau și în Senat drepturi fertile.
-"De ce ne-amestecăm în treaba asta ?!"
-"Să punem mâna pe Palat, copile!

De câte ori să-ți spun că dreapta-i casta
Cu-acces direct la poarta principală?!
Locotenente, vrei să treci năpasta?

Dă-te cu ei și uită de răscoală !
Întră în rânduri -nu ești oarecine-
Și n-ai să te întorci cu mâna goală !"...

Și am ales. Calea era în mine!