*Visul iernii*


Priviți,
cum zboară păpădia,
în timp,
ce-n albele sumane
ștejarii
dorm mocnit!

Din când în când,
își arânjează
căciulile imense
de-astrahan,
căzute
pe sprâncene.

În scânteierea genelor,
visează
hore și gângurit
de gâze-n
fote roșii și-n opinci:
gărgărițe cu bundițe-
mândre ca zorile,
dansează vesele,
stânga, dreapta,
doi și doi,
geamparalele-n
pas de doi.


Păianjenul înserării,
cu grijă
țese pânza;
adună cu năvodul
penele albe.
Cu dragoste,
să le împletească-n
cocul verii.


*mândra Iarnă*


Stă picior peste picior,
În catrință și suman,
În veranda de cleștar,
Mândra Iarnă.

Stele albastre urmăresc
Pe sub gene argintii
Firul lung
Desprins din caier.

Câlți din nori se răsucesc
pe fuior alene.


Dragii mei,
puteți să-mi spuneți
pentru cine
toarce, toarce
mândra Iarnă?

Tichii albe sclipitoare
pentru...
munții cei chelboși;
ii tivite cu mărgele
pentru...
ștejarii golași;
lungi peșchire de nuntași
pentru...
voi,
dragi copilași.


3.*fătuca Colindă*



Colindă din ceruri venită,
Sfioasă cometă,
Bați la fereastră
Și ne dai de veste
Că Sfântă Crăiasă
De Dumnezeu aleasă
Naște pe Mesia.

Colindă fătucă
Cu cosiță din stele
Împletită-n inele,
Hai, vino în casă
Și te ospătează
Cu bucate calde
Din inimă date !