Ce veac s-a răsturnat în mine
De simt că nu mi-i locu-aici, nici ceasul
Rostogolită veșnic prin ruine
De nu-mi găsesc nici unde masul?

Mi-e sufletul trăsură; pe blazon
Nu-mi văd însemnele, iar praful
Mătăsuri grele-așterne pe-un amvon
Și parcă pe pustii îmi caut datul

Ce veac uitat sau care n-a fost încă
S-a răsturnat de strigă-n mine cuci
Și mi-e secunda ca o stâncă
Ce-nchide-o mie de răscruci