Ne tot sperie un balbait credul,
ce spune ca va face spatiul nul
si intoarce lacom binele invers,
prin legile raului de stil divers.

Vacarmul de cuvinte tinute-n frig
stinge gramatica. Nu pot sa strig.
Noii nascuti o vad pe mama inca,
dar ecourile le ascund in stanca.

Discursurile nu au un fond scris,
se spun nimicuri cu final prezis,
anagramele parca-s cu ton grav,
nu ne pasa de un batran bolnav.

Nu sunt zapezi sa spele istorii
si mai raman uitatele memorii
cu uraganele de priviri sfinte,
ce ascund un dictionar cuminte.

De-ar fi pusa iubirea in cuvant,
o rima s-ar citi in adieri de vant
si am sterge lacrimile de nevoi,
de-ar fi mai multi sau macar doi.