In seara prinsa de amintiri
amurgul mai intarzie o ora
si-ti vad surasul din priviri
prins cu al meu dor in hora.

Te tin in parfum de tinerete,
cu florile de liliac promise
de sarutul pus peste tristete
si reveria adormita-n vise.

Ne-am mutat in alb castel
pe raza rasaritului de soare,
eu ti-am pus ideile-n penel,
iar tu dai timpului culoare.

Amandoi am cules o floare
care nicicand nu va apune,
cand apare nedorita boare
spunem aceiasi rugaciune.

Acum ingenunchiat in roua
nu mai caut in stele interese,
ne unim privirile amandoua,
iar tu ramai eterna-ntre mirese.