Lumini tenebre se pironesc in vânt,
Înlănțuind haotic viața-ntregului mormânt,
Ca fantasme risipite în cenusa din trecut,
Îngropând sinistrul urlet ce rasună-n gând, tăcut.

Nevolnic si firav, murmurând cu nepăsare,
Soarta lumii sau a vieții îngropată în uitare,
Se rezemă pe-o movilă, printre frunzele uscate,
Printre suflete amare, în pierzanie lăsate.


Trec valuri innecând ca un sonet pamântul,
Acoperindu-ne de-acum în apele tristeții.....mormântul.