Eu, trandafir din palida câmpie,
Tu, crinul alb, de-ntunecimi departe,
Eu, măr aprins pe-o margine de carte,
Tu, rodia ce mi-a predat solie,

Eu, arbore ce norul îl desparte,
Tu, umbra prea cucernicită sie,
Îmi dai să beau un strop de apă vie,
Ca să m-afund în voluptăți deșarte.

Între lumina ce-a ajuns la tine
Și inima ce nu o pot struni,
Între izbânda zorilor divine

Și nopțile cu torțe arămii,
Se-nalță visul, fald de steaguri line,
Să ne-nvelească-n patimi pe vecii.