greşeala. cumva dureros,
m-a altoit pe tulpina magnoliei -
jupuit, într-un amurg zdrențuros;
zid mânjit de creierul nebuniei...


doi copaci înfloresc pe enei, mai jos,
în cartea de la ora 1o,oo a biologiei.
grave, nuanțele adie păros,
albine ciudate ale alchimiei -


eu sunt aici, tu vino mai jos,
cu supremă sforțare, cu zâmbetul gros
să hrănim lighioana mâniei...


cenuşiu, se prăvale osos,
peste imnul îmbătrânit curios,
cerul spart din jurul patriarhiei.