Mă bântuie târziuri și îngropăciuni,
M-am declarat cu sufletul în doliu,
Însemnată pe frunte de viață cu tăciuni,
Port în loc de aripi pe umeri, lințoliu.

Port în loc de ochi niște ochelari,
Aburiți de spaima de-a privi afară,
Iar rinichii mei se luptă voluntari,
Să mă țină-n viață fără să mă doară.

Urechile mele împietrite-n sfori,
Beau pe datorie la cârciuma cu soți,
Mi-e bolnav auzul, dar respir prin pori,
Mi-e rănită talpa și vă-ntrec pe toți.

Inima îmi cere să mă dau pe brazdă
Și să fiu cuminte, să-nțeleg istoria.
Trupul meu cu sânge azi vă este gazdă,
Să mușcați din mine, să gustați victoria.