Cineva mi-a taiat aorta nervurilor mele de
frunza
doar ca sa-mi admire culoarea mea de sange
albastru;

Am tipat traslucidand zorii ,
ca intr-o intr-o imbratisare
sarata de toamna ,
cand pleoapa de minte
cade obosita pe tampla noptii galbene .

Cineva mi-a taiat ascutit aorta
cu lama argintie a propriei minciuni
rumegata intr-un argotic refugiu
de ogari hamesiti.

Si......mi-am auzit
insami ,
sangele-mi verzui albastru
reintorcandu-se
in matca insetata
de gand .