Cu mâini aprinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniți iubirea.
Făceți-i loc s-aștearnă adumbrirea
Pe cugetul ce-așteaptă o minune.

Lăsați-o-n taina sângerând privirea
Până va vrea deplin să se-mpreune.
Nu o vedeți pășind pe arse dune
Și peste munți, s-aștearnă primenirea ?

Un pui de ciută spaima își alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei și-i străină

Cerboaica mea ajunsă la liman.
Privește pe fereastră în lumină.
Un pas mai e, o clipă sau un an.