e-un murmur de veche grădină între noi
pe umărul meu un păianjen tușește discret
deschid ochii
lumina e multă și moale
iar părului tău de-abia de-i știu culoarea

umbra
în iarbă și-a potolit adâncimea

nu-s singură dar
aș putea muri

și atunci?