Vulpoaica dulce alinare
mi-a zimbit sub pleoape.
Ma fura cu-nvalmaseala
mai demult.
Se simtea un ton de zbucium
in artera linga piept
si-mi lovi cu un albastru
ochii mei, privirea ei,
ma orbi.
Verdele naturii rupe
doar o parte din privire,
si roteste ceata plina
ametita de-ntilnire.
Mi-a-mbatat gindirea lina
si ma fuge de lumina
o privire ce se-nchide,
timpului,
si nu s-aprinde.
Am simtit acum raceala
ce-mi apasa sub sprinceana,
cind privirea revenise
si simtii ca ea se duse.