Lucidă
Ar fi plouat atât de tare
Și ceața nopții s-ar fi risipit ușor
Idei din umbra noastră trecătoare
S-ar fi rostogolit aievea
În fumul de țigară greu...
Pe îndelete-n rotocoale

A doua zi am fi râs de noi
Odată cu soarele negru al lumii întregi
Dar ne-am gândit din timp
Că mult noroi
Ne-ar murdări piciorele și-așa destul de reci

Stăm țepeni gânditori acum
Tu într-un fel pe-aici
Eu într-un fel pe-acolo
Și-n inerții de off-uri,aiurând
Privim cum plouă.