Cu zilele ce trec suntem amici,
dar ni le facem taine animate
si recunoastem ca suntem mai mici
decat secunda din eternitate.

Toti suntem asteptari pe maluri,
schitate de un penel sensibil,
care ne aseaza intre valuri,
supuse timpului ireversibil.

Ne nastem salbe de zi si noapte,
o piatra de hotar pe cai de viata,
printre caini latrand in soapte,
cautand a axiomelor povata.

Drumurile siderale ne-aduc o frica
si avem o rugaciune pandativ,
plangem pe un clopot de biserica
stand in cuib de intrebari fara motiv.

Prin versuri de poezie cu impliniri
scaldam ispitele si visele deodata,
dam cu un zambet sperante in priviri
si spunem ca anii au rime cateodata.