Am visat azi-noapte o cărare
bătută cu-ntrebări și răspunsuri.
Dar ajungând la capătul ei
am descoperit doar o-ntrebare.
Unde era răspunsul? L-am căutat,
însă nu l-am găsit decât în mine,
sub o sută de alte-ntrebări.

Uneori putem să zburăm,
iar alteori rămânem pe pământ.
Eu aștept aripile mele,
fiindcă le-am împrumutat.

L-am văzut pe Orion cu sabia lui,
în fruntea emisferei cerești boreale.
M- a ținut bătută-n cuie c-o privire-
și acum îl mai simt fermecându-mă.

N- am uitat nimic, nici întrebările,
nici aripile mele frânte, și nici pe Orion.
Când cineva mi-a închis ochii,
altcineva mi i-a deschis.
Dar mereu, mereu îl voi simți,
pe Orion fermecându-mă…