POEM INTERZIS I


(Acestui poem i-a fost impus de către autor o restricție severă. El poate fi citit, dar nicidecum rostit)


De ce m-ai înconjurat

cum doar armatele străine sunt înconjurate?


De ce ți-ai programat atacul

fugind mai departe decât te pot cuprinde

și mult mai aproape

decât te poate devora uitarea?


cine ești tu care te-ai adâncit în mine

cum numai săgeata poate să pătrundă inima?

cine ești tu pătrunsă în mine

mai mult decât sunt

mai mult decât ești?

trup pentru care Natura

și-a plătit toate dările!


cine ești tu fără de Cine

nu voi mai fi același

din care tu ți-ai început alergarea


cine ești tu

cine sunt eu

cine va fi în locul nostru

căci nu poate rămâne

locul gol, fără noi

atâta timp cât spectacolul

se joacă cu cassa închisă

atâta timp cât totul a fost

nebunie, nesupunere, cruzime

și doar o singură vorbă

(nerostită nici ea)?


POEM INTERZIS II


(Acest poem poate fi citit doar după o prealabilă aprobare a autorului)



te-ai ascuns în spatele cuvintelor mele

și nu te găseam și nu te aflam

chiar dacă vecinul mă îndemna

să te caut prin albume

și prin coșul de rufe

eu nu te găseam, eu nu te aflam

ținea el minte cămașa în carouri mari

în care am fost îmbrăcat când ți-am adus flori

ținea el minte cum mâinile mele

ți s-au mulat pe trup

cum ți-au rămas mai apoi blugii

încordați

asemenea unei fiare sălbatice

hăituite de alte fiare


ținea el minte atâtea despre noi

și nimic din ceea ce îmi povestea

nu aducea (măcar pe de parte)

cu simplele mele cuvinte nerostite

în spatele cărora te ascundeai


dar cum să le rostesc

dacă tu nebunatică și imprevizibilă

te-ai fi aflat pe ultima lor silabă?!




POEM SCÃPAT PE TERENUL DE SPORT





ai plecat de lângă mine fără nici un semn

fără nici un semnal

fără nici o înțelegere


ai plecat așa cum m-ai întâlnit

pe terenul de sport / ca o minge șutată

deasupra porții / deasupra stadionului

eram în pantaloni scurți, atunci

și nu ți-am oferit locul

nu ți-am oferit decât o fugară privire

la fel de fugară pentru toate femeile ispititoare


aveai atunci ispita la tine, țin minte

decoltată până dincolo de

malurile stâncoase ale sânilor


aveai atâtea și-atâtea de spus

încât nu am înțeles nimic

sau poate neînțelegerea mea

să te fi cucerit

sau poate acum când mi-ai deslușit

poemul chinuitor și sălbatic

să te fi înspăimântat

să te fi izgonit

înspre un alt gen de fericire


POEM OPRIT LA SEMAFOR




când privirea-mi era inundată de chipul femeii

străzile toate în mine aveau sens giratoriu

până când ai apărut tu, demolând toate semnele

și însemnele, și cuceririle și ispitele

ai apărut ca o întreagă comisie municipală

stabilind alte reguli de circulație

alte priorități și alte însemne turistice


în zadar a fost impusă "noua modernizare"

dacă prin împrejurimile cuvântului

trupurile noastre au fost demolate

trupurile noastre au fost însemnate

cu singurul indicator descifrabil:

"Nu călcați pe iarbă!"



DECAPITAREA IA FORMA POEMULUI




din starea mea nu se poate ieși prin cuvânt

cu toate că singurele porți sunt între silabe


există toate ușile deschise

toate ferestrele deschise

toate femeile despletite

toate nopțile fumegânde

există pe tine părerea de rău

asemenea rochiei negre

scurte și învolburată

Dumnezeiasca ta mișcare există

și amintirile există

și noi existăm

unul în fața celuilalt

existăm mai mult chiar decât ne putem cuprinde

și totuși atâta depărtare și îndepărtare

există

asemenea unui trup decapitat

care și-a câștigat prin iertare

dreptul de a-și purta în continuare capul




TRAFIC DE INFLUENÞÃ





mă întrebam cândva

"ce poate să nu ne însemne

și totuși să taie în noi

o stare de lemne?"


și tu ai venit lângă mine

aducându-mi răspunsul

asemenea alergătorului de la Maraton

mi-ai adus vestea


dar erai atât de frumoasă

visul oricărui bărbat...


și nu te-am lăsat să mori

am preferat să "moară vestea" în locul tău

am ales să existe întrebarea fără răspuns

atâta timp cât tu

ai început să tai în mine

"o stare de lemne"


ROSTIRE ÎN LIMBILE CEASULUI




simt cum limbile ceasului mă atacă!

pe malurile Pontului Euxin

Ovidiu mă bate pe umăr

Eza Pund mă îmbărbătează

Borges îmi cere să-i recit un poem

toți exilații lumii mi-au scris

bilețele frumoase, drăgălașe, nostime

ei știu ce însemnă

să te lovească limbile ceasului


nici picătura chinezească

nici biciul, nici flacăra

nu au atâta durere

cât poate să păstreze din scurgerea timpului

așteptarea



UN SINGUR CAP NECOMPOSTAT




ai plecat acasă

fără să-ți cunoști pe de rost adresa

mi-ai spus că locuiești pe aproape

în același cartier cu Baudelaire

și nici nu mi-am dat seama

că Poetul te-a cunoscut mai profund

că ți-ar fi scris versuri și chiar cântece

și chiar mângâieri și nebunii

că Poetul îți aducea în fiecare seară

copiii de la creșă

chiar dacă tu în nici o dimineață

nu ieșeai din casă


ai plecat

cerându-mi un bilet de tramvai

și nu am fost atent

ți-am dat un bilet compostat la un capăt

și nu te-am mai revăzut

și nu ne-am mai întâlnit

chiar dacă între mine și tine

nu a existat niciodată o stație de tramvai.



O ALTFEL DE PRÃBUȘIRE DECÂT A MONEDEI NAÞIONALE




te-ai împiedicat

și odată cu tine a încercat

să cadă Planeta


noroc de coapsa ta

ce mi-a ajuns pe palmă

căci altfel, acum

am fi fost prăbușiți

și cine știe cât de mult

rătăciți



ȘI NAȘTEREA POATE FI INTERPRETATÃ LA PIAN



ursitoarele ți-au spus

că nu te-ai fi născut

dacă nu ar fi fost inventat pianul


în locul tău s-ar fi născut

pădurarul

apoi meșterul de piane

și în cele din urmă

te-ai fi născut și tu


căci, ce rost ar mai avea pianul din sufragerie

dacă degetele tale

nu i-ar da o întrebuințare casnică

chiar și atunci când vecinii ne reclamă

chiar și atunci când bate la ușă 5 iulie

și tu dai repede o fugă afară

și-ți mai naști încă un an



O ILUZIE NUMAI BUNÃ DE HRÃNIT ALTE ILUZII


de fiecare dată când termin de făcut ziarul

am senzația că am reușit

să-mi însușesc ziua care va trece

înainte ca ea să înceapă

că eu știu cu o zi înainte

ceea ce alții vor cunoaște abia a doua zi

că eu voi muri cu 24 de ore

mai devreme

decât cititorul meu

și atunci el va ști primul

în timp ce eu degeaba voi încerca

să mă regăsesc la mica publicitate

TRANSPLANT FÃRÃ PROFESOR





ești atât de departe încât

te simt necesară

cum un bolnav își simte necesar

organul străin / ce-i va salva viața


am încercat acest transplant

de tine în mine

dar în momentul în care m-am decis

am fost surprins că nu știu

ce să înlocuiesc

ce ar trebui să scot din mine

pentru a-ți face loc


poate și de aceea te port atașată de mine

asemenea buteliei de oxigen