Mai exista o lumina alba plutinda,
ascunzându-si fluierul piciorului în cizme de militar,
bocanind batrân în geamurile sparte
si urlând desteptarea în miezul noptii.
Ne frecam la ochi – eu si tu – si, ridicati în capul oaselor,
regasim ceasul venind în cascade peste pietre.
Haide, îti zic, vremea a venit sa mitraliem frunzele moarte în padure!