am vrut să-ți scriu ceva de Doamne-ajută,
să te răpesc pentru o clipă
din mijlocul cotidianelor bilete compostate
și facturi telefonice
și greșeli ortografice
și cozi la struguri
și morcovi împachetați în ziarul de ieri.

dar realitatea e doar
superficialitatea conștiinței de sine
un balon inconsistent și rigid
din gumă de mestecat,
ca aia de o cumpăram în copilărie
cu cinci lei bucata,
de la țiganca cu sânii ăia imenși
care făcea comerț cu nimicuri
la poarta școlii

și aștept ca sfârcurile tale
să străpungă odată pentru totdeauna
acest aerostat lipicios
și să își găsească alinarea în
mușcăturile mele însetate

mi-e mintea coală albă de hârtie
pe care o adiere de vânt și-a deșărtat
insubstanțiabilitatea...