“UNICA”

Mi-e dor de-acele ieșiri spre seară...
în care îți vorbeam – adeseori în versuri –
de claritatea-ți fără de măsuri,
ce îmi era pe-atunci total neclară...

Azi te privesc în ochi și... doar mă mir –
se pare că m-am dat bătut...
nu te consider un mister demult –
ești o minune, și-ar fi păcat să nu mă mir.

În clipa grea, vânată de-amintiri șovine
tu îmi vorbești cu glas tremurător
de-o anumită „Unica”. Sunt trădător
căci n-o cunosc pe ea, ci doar pe tine!?

... august, 2004. Enichioi.