agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-10 | |
Aveam o vacă ce-o iubeam nespus
Numai la mine ea stătea la muls Îi rezervasem numai ei poiana Și se numea, cum altfel? chiar Joiana. Sub masca-i melancolică și tristă Ghiceam o fire fină, de artistă, Un specimen așa ca ea mai rar, Îi dădea clasă chiar și la măgar. Văzând-o-așa, umflată de talent, În grajd la paie rumegând absent, Am dus-o la un casting într-o noapte Pentru un clip publicitar la lapte. Succesul ei a fost fenomenal. Orice aș spune ar părea banal Pe lângă ce de fapt s-a întâmplat. Vânzările la lapte s-au triplat. Celebră îi era fotografia, A candidat la miss zootehnia, A primit zeci de coșuri cu trifoi Și o ofertă de la “Plai cu boi”. Zâmbea timid din ochii săi molâi, Dădea autografe la copii, În lumea de show-bizz făcea furori Și-avea o ciurdă de admiratori. Însă cînd s-a văzut în cap de masă Joiana n-a mai vrut să vină-acasă Și-a trebuit, în plină adunare, Să-i dau vreo două bice pe spinare. De-atuncea s-a îmbolnăvit Joiana, Nimica nu îi mai spunea poiana, Nu mai mânca nici chiar tain din ladă, Era ca miorița din baladă. Avea un aer melancolic, trist, Mugea așa, prelung, postmodernist, Că din chemarea-i criptică, convulsă Nu știai de-i e foame sau vrea mulsă. Și după-o săptămână de coșmar Am dus-o-n fine la veterinar Care m-a pus, exacerbând supliciul, S-o internez pe loc într-un ospiciu. Cu inima profund îndurerată M-am despărțit de talentata fată Imaginându-mi că-n acele locuri Va fi supusă la electroșocuri. După trei zile, ca un bun stăpân, M-am dus în vizită c-un braț de fân Să văd dacă-i priește tratamentul Și dacă-și ia la timp medicamentul. Deși Joiana mea era cuminte Mai mugea a aducere aminte, Își prindea coada-n colorate-agrafe, Pe foi de sfeclă da autografe. Și-am înțeles atunci, într-un final, Deși având stomac bicameral, O vacă, fie și-ntr-un moment mistic, Nu poate digera un act artistic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate