Acum gelos pe fluturi ieri alăptat de nori
nici nu știam ce-i umbra cînd m-au lovit cu bățul
ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori
am lunecat și iată simt biciul și simt hățul

Dînd stelele-ntr-o parte aș fi putut să strig
dar mă cuprinse sila de rîsul lor sălbatec
pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig
și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratec

Cîndva zburînd pe lacuri abia m-am oglindit
și apa-nchise ochii la razele stinghere
acum ei bat din tobe și zilnic îmi trimit
un blid cu sînge negru de la vreo-njunghiere

Cum să le spun că floarea salcîmilor mi-a fost
altar de-ngăduință și un prilej de pace
cînd mă lovesc de pietre și mă fac tîmp și prost
că nu pot duce-n gură soioasele cojoace

cum să le spun că nu pot în rînd cu urși buimaci
să țopăi și să pieptăn cu ghearele nisipul
cînd nașterea-mi fusese vestită de trei magi
și dintre toți doar maica îmi recunoaște chipul

cum să le spun că nu pot să mormăi ci doar cînt
cum să le spun că mîna-mi a alintat doar arfa
cînd mi-au lăsat vederii doar geamuri de pămînt
și-o botniță prin care nu pîlpîie nici iarba