Sunt asemenea muntelui
Ce e gata să se prăvale,
Doar o minune a pietrei
Îl mai ține sus.
La poalele muntelui ar fi numai nori,
Iar eu însingurată, rătăcită prin arbori
Aș căuta scara ascunsă în prăpăstii,
Să urc în vârfuri ,
Să urc în nori
Și ce îmi ajută să urc
Până în vârful muntelui?
Eu cred că acolo
E poarta cerului deschisă
Și de ea trebuie să agăț scara.