învăluie-mi
respirația-n cocori
ca-ntr-un nepământean sărut
astfel încât
să se deșire-n toamne norii
pe trupurile
cuminți primenite
pentru neundele-zbor

- fluturi de smoală
tresar pe sub brazdă
doliul-nvechit -

și dacă ceilalți
doar umbrele noastre
într-o zi
vor întâlni

vei ști
iubite,
să-mi mai fii aripa
din dreptul sufletului
deasupra inimii?…