Cum este în final posibil să nu pot muri,
Durerea mea va crește mută,
Voi căuta o carte pe care n-am învățat s-o sui
Și tot cum sunt rămân, tot așa, într-o derută.

Cum stă la poarta nopții un cântec al iubirii,
Nu contează ce au spun alții,
Voi salva din ceea ce-a rămas în calea adormirii
Cea mai frumoasă pagină scrisă-n cartea vieții.

Cum se înalță spiritul citind dărâmături,
Simt pământurile dezolante
Și găsesc că-n mine se repetă ale Terrei structuri,
Așteptând ce s-a promis, un strop d-eternitate.