Clepsidra s-a oprit
între două veșnicii
așteptând
pe cineva
care s-o umple cu viață.
Nu-i suficient nisipul
tuturor deșerturilor lumii,
care ne-alunecă pe obraji
în cădere,
îmbrăcându-ne rănile
născute cândva aripi
cu pereți de sticlă
între care se nasc furtuni...

Îmi imaginez uneori cerul
curgându-mi în mâini
ca un dar care mă obligă
să transform tot ce ating
în adevăr...