Și totuși caleștile se întorc din Paris fără metrese
De unde o să mai iau una ca tine
Îndoliată subversiv în părțile moi
Te invitasem în somnul de după-amiază
Numai atunci momentul este potrivit
Suspendării caligrafice pe o copertă celebră
Doar tu îmi amintești că sunt femeie
Nici nu mai cunosc culoarea naturală a pielii mele
Se schimbă la fiecare împerechere a versurilor
Aveai rădăcinile în alt poem cu văluri
În unghii ți se oglindesc icoane gotice, o catedrală
Depresiile noastre miros neîncăpător a tuberoză
Ar trebui să fii interzisă în timpul războiului
La desert te dezbraci de toate petalele
Ce-ți cresc natural la încheieturi și la gleznă
Ne așezam una lângă alta reflectarea sinelui ascuns
Între prima zi a venirii tale în caleașcă
Și zvonurile senzuale din săptămâna udă
Cum ți-ai fi spălat brațele în apa nemiruită
De unde o să mai iau una ca tine
Toate bolile se prelungesc prin casă cu răsuflarea ta
Nu lăsai să fii atinsă decât de mine
Și ne răsuceam dantela peste pulpele violet pudrate
Când nu mai știai cine sunt, nici eu nu mai cunoșteam culoarea veritabilă a trupului meu
De fecioară ce o țin doar în jurnal presată
Că altfel ar simți supraomenesc a răsfăț de-mi parfumează și acum
Cronologica trezire a după-amiezelor lângă tine
Cadână singură în haremul meu neînceput de Islamabad
Þi se nasc fără grijă cerceii de copilă urdu din lobul urechii necredincioase
De unde o să mai iau una ca tine
Secătuisem Parisul să știi

Alinei jee

Oana Solike, 16.09.2004