---------------------------------------
Motto:

O, om! ce mari răspunderi ai,
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alții dai,
căci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulți o sa-i îndrume.
...
(O, OM! de Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

---------------------------------------


Românul ca un timp, căuș de Rug Aprins
Lumină din Lumină în trei peceți sculptând
Cu Tainele Iubirii, El urcă din abis
E suflu șipot sfânt, un veșnic susur blând.

Pe ceasuri stă plăieș bisericii străjer
E plaiul însăși învăluit cu razele din soare
Sărutului, o Poartă, stelar și nestingher
Să-i odrăslească viața din moarte și hotare.

E candelă Românul, mister al cugetării
Meridianul vremi în Cruce Răsărit
Și plaiul mioritic e Masă a Tăcerii
Zâmbind din Înviere, Coloană Infinit.

E Crezul din Sinoade în slovă neatins
E ortodoxul pas al crugului din cer
Românul curge lin, mir-rugă, dor nestins
E torță vie-n veacuri prin crivăț și prin ger.

În puls de boltă-albastră, cădelnițând o țară
E dangăt de prohod, iubindu-i pe străini
Sub Crucea României, Românul cade iară
Golgota Mântuirii, Tu Putna, cât suspini!

A României Suflet e-acum în chin și patimi
Din gene Voroneț regal, albastre ploi
Plâng mănăstiri din Ștefan, stând salbă Maicii Sfinte
Plâng moaște și morminte…Românul dintru noi!

Să stăvilim amarul, pe neumblate căi
Român al României, înalță Ruga Ta!
Văzduhul de năprasnă, văzduhul de mânie
Hristos a ta stihire din cer, va cerceta!