agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-19 | | Înscris în bibliotecă de Florin Rotaru Un singur lucru-ți cer: Să nu regreți... Și-acum, Pășește-ncet să nu-mi deștepți covorul Și măștile-adormite pe pereți!... Pășește-ncet ca și cum nici n-ai fi Intrat aci!... Odaia mea e o scenă-n care-actorul E veșnic altu-n fiecare seară - O scenă ce-și păstrează doar decorul Și liniștea Ca și-o modestă gară Prin care trenurile trec mânate De gestul unor mâini halucinante. Pășește-ncet să nu-mi deștepți minciuna Scrisorilor închise prin sertare Și florile-adormite prin pahare. Odaia mea e grota fără soare Prin care nu mai intră azi Nici una Din cele ce pășiră la-ntâmplare... Pășește-ncet să nu-mi deștepți bazarul De lacrime-ncrustate prin dantele Și nasturi descheiați de mâini rebele. Odaia mea-i covorul fără poartă Din care poți ieși afar' când vrei, În el nu odihnește nici o moartă, Ci numai visuri blonde de femei... Pășește-ncet să nu-mi deștepți groparul Și umbrele-adormite pe pereți, Pășește-ncet și nu privi spre ele... Și nu uita ce-ți cer: Să nu regreți!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate