Acum urcă scara.
Vrea să ne ajute oare?
Sau l-a atras timpul frumos
În minunatul nostru loc?

Temerea mea se adevărește:
El acolo se odihnește
De macaraua rezemat,
De munca fizică îndestulat.

Dar iată cum deodată saltă,
Cu mâna prinde o unealtă
Și harnic e ca furnica
Sau primăvara rândunica.

Ce s-o fi întâmplat
Cu acest om minunat?
Deodată s-a apucat de muncă
Ca o pe veci supusă slugă.

O simplă întoarcere de cap
Și secretul l-am aflat:
Pe scara de pompier apare
Președintele cel mare.


[Coop. Timiș, 1980]