Cantec nebun
in dimineață
oarbă,
de ceață
aburi,
apă in plămani
si marea asta
verde-neagră-albastră
si tu, iubite,
ce in ochi aduni
in disperarea clipei:
valuri, vant, furtuni...

E altfel marea
țărmului
de stele,
pierdută sunt,
ecou
aproape mut,
de amintiri
aripile mi-s grele,
de viitor
prezentul
aproape mi-e trecut...

Rămai, cu bine,
ancorată
viață,
eu,umbra ta
de cantec
suntem cărări
prin ceață...
De depărtare
aspră
văzduhul
ne ingheață...