Și trece timpul, și moare iarăși visul,
Și noi uităm, uităm de Dânsul,
Și nu porți doliu, ca la moarte,
Vei naște altul? poate…poate…

Dar va muri și El, abia văzând lumina,
Ucis de-o dragă fată cu inima senină,
Și timpul iar sugrumă durerea morții Lui,
Dar uiți, te-ntorci, pașești, și spui…:
“Ieri te-am visat, dar am uitat să-ți spun…”

Și lacrimi n-ai vărsat, nici doliu n-ai purtat,
Și nici ca ți-a pasat, iar altul n-ai visat;
Și alt gând s-a născut în noaptea ce-a urmat,
Dar te-ai trezit, și-ai spus râzând:
“Nu! Eu nu l-am mai visat!”

Ai spus…,și moare iar Sărmanul,
Și vine iarăși noaptea și se va naște-un altul
Ce-ți spune, și te roagă, să nu-l sugrumi decât,
Decât după ce dragă-,i vei da și Lui…, un trup…