Eu sunt cel ce n-a fost nici cand,
Eu sunt cel ce nu o sa fie,
Sunt primul fulg de nea cazand
Inspre lumina si-nspre fantezie.

O frunza sunt, cazand in toamna,
Un strop de ploaie ratacit,
Din fericire nu dau vama
Si-mi place sa traiesc in mit.

Dar acum sunt in locuri ce-s triste,
Unde noaptea s-ngana cu pacatul,
Acolo unde moartea apare fara veste
Si unde trupul meu se lovaste de altul.