nu le deschide ușa, mamă,
sunt vânătorii de
căprioare!

nu le spune numele meu,
sunt vânatorii de
visuri!

nu le da apă, mamă,
sunt vânzătorii de
taine!


nu-i pune la masă,
nu-i primeni și
nu-i culca,
nu-i asculta și
nu-i plăti
sunt vânătorii de
oameni!

pe seară, mamă,
în amurgul din urmă,
la cântul pierdut al morii ce sunt
eu nu voi mai fi...