Frig și soare și nimic.
Aș vrea să mor, doar un pic.
O clipă ar fi de-ajuns
Să văd tot ce s-a scurs
Din timp, din viață și din noi,
Din ce am fost amândoi...

O bodegă cu pereți albi,
Cu oameni care nu știu nimic,
Cu geamuri și scaune cafenii,
La care tu niciodată nu vei veni.
Dar ai putea veni mâine,
Oricum aici nu este nimic pentru tine.

O mutră împietrită și proastă
E tot ce am in față,
Ce rade la ceea ce nu știe
Și tace la ceea ce ar trebui să știe.
Imi face cu ochiul să mă aplec
Să ascult glasurile pe lângă care trec.

Aș vrea să plec...