draga mea
trebuie să îți spun
că am scăpat pianul
am vrut să îl mut
dintr-o amintire în alta
știi excursia aceea la Viena
ascunși în Prater ca într-o copilărie de lux
ne dădeam în căluții de zahăr cu ochi de poet
am vrut să îl așez în mijlocul uriașei roți
pe scări
a gemut ca o orgă germană pălmuită de Bach
mi s-a oprit în marele canion al sufletului
în orășelul indienilor navajo mai ții minte
acolo ți-am cumpărat brățările turqoise
și zăpada ta de mireasă
a căzut pianul
și l-am lăsat să vorbească în ciudata limbă navajo