agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-27 | | În transparența copilăriei drumurile ne erau deschise, o primăvară în floare, siluetă-n lumina unei raze crescută din seninul privirii, frumuseți simple, neîncepute, trandafiri fără urme de spini, albi, aprinși, extatici, o stea căzătoare – singura amenințare, efemeritatea. Încă-mi amintesc ochii scăldați în uimire, lipsiți de umbra judecății, surâsul desenat de îngeri pe-un chip de porțelan ce inspira lumină, și expira culoare, într-un univers fără patimi, iubire-n care nu exista loc pentru labirintele ispitei, Când eram copil, când eram visul de iubire, când eram sămânță de viață când eram astru ceresc, esență Divină când fericirea era o realitate mângâiată de roua dimineții prima dimineață a vieții tu și cu mine, am fost odată un vis, o sămânță, un astru, tu și cu mine am fost parte a unui întreg. Fecioară a trecutului, copila amintirii mele, mi-e dor de mâinile tale, de atingerea lor caldă, cuprinsă-n sfântă rugăciune pasăre înviată dincolo de nori, dincolo de tine și de mine, în Never-landul copilului nostru. Încă un vis – mă-nchin, încă o sămânță – ție, încă un astru – Dumnezeu meu. Avem atâta nevoie de încă o pasăre-înger, înviată-n suflarea noastră, să ne vindece aripile frânte, să renască raza clipei de grație, înapoi în a noastră poveste din transparența copilăriei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate