De-auzi o doamnă belicoasă
Și horcăieli din gât, flegmoase,
E semn că te îndrepți spre casă
În troleibuzul 96.

E vremea ochii să-i belești
Și să te ții de buzunare
Că șuții noștri-n București
Lucrează cu îndemânare.

Și dacă-ți face-o murătură
Vreun semn cu ochiul explicit
Nu pune botul la friptură
Că vei fi iute haiducit.

De te-ntristează perspectiva
C-ajungi acasă la belea
Gândește la locomotiva
Ce peste tine-era să dea.

Mai bine-nchide acuma poarta,
Trage ceva aurolac
Să uiți că ți-a fugit consoarta
Ca să își facă iar de cap.