agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-29 | | Urlă munții, Românie, urlă, nu mai tac ȘI plâng câmpiile, jelesc sub ochi de nedreptate. Ce-ai pierdut, tu, mumă; ce-am pierdut, noi, frate! Cămeșa-i răzlețită, rănile se bat. Ce-ai pierdut tu, mumă, sărmană peste toți! Stau ploile-n fereastră, sub ochii tăi roșiți; Pe urme de mocirlă, lumina stă să piară De ce atâta jale? N-ar fi întâia oară. Copiii tăi, oriunde, la piept nu stau s-apară Li-s dragi lumini străine, cu ochii de catran. De ce îi lași tu, mumă? N-ar fi întâia oară Să-i ierți ca-ntotdeauna, s-aștepți, să ierți în van. Mereu îs duși de-acasă la somn de-nstrăinare Ce-i de folos pământul, țărâna cea amară… Dar tu le mângâi fruntea rece, la fel ca-ntâia oară Și-n ochii tăi de ape usucă doar iertare. Le mângâi fruntea dulce, îi cerci de le e frig Și foame, sau bolnavi de sunt acum, aici Din cele reci albastre întinderi ce funig Ei s-au întors iernatici atunci și-acum, aici. Dar rău se bate-n rău și binele-i himeră; O, mumă, Românie, stai singură-n cerdac Sub stâlpii tăi de piatră, gândacii nu mai tac Sub stâlpii de lumină îi lumea greu mizeră. Acolo-n spate, iară venit-au răpitoare S-au asmuțit la tine, la fel ca-ntâia oară Ai amuțit – tăcere și bocet și iertare N-ai ochiul rău de ură, n-ai umbletul de fiară. Și până când tăcere? – Mereu, ai fi răspuns Așa-i fu soarta dată, la fel și pentru noi Copiii tăi, mămucă, de frică s-au ascuns În zgomot de năpastă, stau drepți și limpezi, goi. Măicuță, Românie, vezi de cată-n zori Sunt vremuri de văpaie, sunt vremuri de urgie Adună-ți copilașii sub ia ta florie Ajută-i să îți crească cu rădăcini, cu flori. Să-ți fie reazem munții și să-ți cânte Măicuță dragă, iară și plaiurile multe Copiii tăi oriunde, la piept ei să-ți apară Și tu, să-i mângâi dulce, la fel ca-ntâia oară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate