agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2427 .



Sărmană mumă, România
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mariconsti ]

2004-09-29  |     | 





Urlă munții, Românie, urlă, nu mai tac
ȘI plâng câmpiile, jelesc sub ochi de nedreptate.
Ce-ai pierdut, tu, mumă; ce-am pierdut, noi, frate!
Cămeșa-i răzlețită, rănile se bat.

Ce-ai pierdut tu, mumă, sărmană peste toți!
Stau ploile-n fereastră, sub ochii tăi roșiți;
Pe urme de mocirlă, lumina stă să piară
De ce atâta jale? N-ar fi întâia oară.

Copiii tăi, oriunde, la piept nu stau s-apară
Li-s dragi lumini străine, cu ochii de catran.
De ce îi lași tu, mumă? N-ar fi întâia oară
Să-i ierți ca-ntotdeauna, s-aștepți, să ierți în van.

Mereu îs duși de-acasă la somn de-nstrăinare
Ce-i de folos pământul, țărâna cea amară…
Dar tu le mângâi fruntea rece, la fel ca-ntâia oară
Și-n ochii tăi de ape usucă doar iertare.

Le mângâi fruntea dulce, îi cerci de le e frig
Și foame, sau bolnavi de sunt acum, aici
Din cele reci albastre întinderi ce funig
Ei s-au întors iernatici atunci și-acum, aici.

Dar rău se bate-n rău și binele-i himeră;
O, mumă, Românie, stai singură-n cerdac
Sub stâlpii tăi de piatră, gândacii nu mai tac
Sub stâlpii de lumină îi lumea greu mizeră.

Acolo-n spate, iară venit-au răpitoare
S-au asmuțit la tine, la fel ca-ntâia oară
Ai amuțit – tăcere și bocet și iertare
N-ai ochiul rău de ură, n-ai umbletul de fiară.

Și până când tăcere? – Mereu, ai fi răspuns
Așa-i fu soarta dată, la fel și pentru noi
Copiii tăi, mămucă, de frică s-au ascuns
În zgomot de năpastă, stau drepți și limpezi, goi.

Măicuță, Românie, vezi de cată-n zori
Sunt vremuri de văpaie, sunt vremuri de urgie
Adună-ți copilașii sub ia ta florie
Ajută-i să îți crească cu rădăcini, cu flori.

Să-ți fie reazem munții și să-ți cânte
Măicuță dragă, iară și plaiurile multe
Copiii tăi oriunde, la piept ei să-ți apară
Și tu, să-i mângâi dulce, la fel ca-ntâia oară.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!