agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-30 | |
O veste astăzi am primit,
Să mă iertați că sunt posac, Că generalii mă trimit Să-mi apăr țara în Irak. Ideea nu m-ar tulbura Dar zice lumea, și-i pe bune, Că treaba e nițel mai grea Ca recoltatul la căpșune. N-aș zice nu, dar am aflat, Acolo unde am s-ajung, Că aeru-i contaminat Și ar conține cam mult plumb. Și mai zic unii, ce știu locul, Că ar mai fi un handicap: De ești pe nașpa cu norocul Poți să te-ntorci mai scurt c-un cap. Nici asta nu m-ar deranja Că sunt înalt, cum lumea știe, Dar de curând, de ziua mea, Mi-am cumpărat o pălărie. De-aia mă bate azi un gând, Până nu urc în avion, Să las în urma mea un rând La fel precum Francois Villon. ************************ Lui nea Diviza eu îi cer Iertare de l-am supărat Și pentru binele lui sper Să-l văd pe viață deputat. Pentru nea Genu eu mă rog Memoria să nu îl lase Și să ajungă pedagog La un azil de babe grase. Sper să nu fie în zadar, Și zmeul încă să-l înalțe Și dacă nu, atunci măcar Să poată singur să se-ncalțe. Cum de o vreme e cam gras Și i-ar prii ceva mișcare, Lui Calimero am să-i las Un ordin de încorporare. Lui nea Sorin îi cer frumos Iertare azi când plec de-acasă C-am fost un mare păcătos Și-am cam râvnit la preoteasă. Andei, de nu ne-om mai vedea, Că nu știu vieții cum i-e valul, Fiindcă-i favorita mea, Am să o las să-mi țină calul. Doresc lui Mișu și Horea, Cum amândoi sunt neam de dac, Apa pe care-or vrea s-o bea Să se transforme-n basamac. Silvicăi Van, i-aș sugera Să descifreze-a vieții cursuri Și pentru-o vreme, de-o putea, Să stea departe de concursuri. Frumoasei Elia, sprințară, (Mereu am vrut să-i fac pe plac) Să aibă parte-n orice seară De acțiune în iatac. D-nei Nichita Victorița, Chiar de-mi ies vorbe pe la spate, Cum tare dragă-mi e fetița, Îi las o carte de bucate. Pe nenea Jupp aș vrea să-l știu La fel de tare în măsele Deși nu mi-ar plăcea să fiu Vreodată mestecat în ele. Nu că mi-ar fi frică de el Și nici de mușcătura-i rea Dar sunt la trup cam puțintel Și nu-i ajung la o măsea. Celor de care n-am vorbit Păstra-voi amintirea vie Și plec cu sufletu-ndoit Că azi îi las în agonie. Și sper, acasă de-oi veni, Să-i găsesc teferi-teferei Și poate nu vor reuși Să se mănânce între ei. Totuși nu cred că am să mor Că trece repede un an Dar cel mai mult îmi va fi dor De nenea Radu Herinean. Și-n nopțile ce vor urma, Când voi fi singur cu veioza, Pentru-al avea alăturea I-am descărcat de pe site poza. Vă las că trebe să plec iute, Emoția-mi usucă gura Și de aproape cinci minute Nu văd de lacrimi, tastatura.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate