Rătăcire, tu,
n-ai fost creată, încă,
într-al Nostru scop.


* * *


...Scop ce s-a desprins de tine și mine.
Urcând pe colțurile muntoase ale stelelor.
Tot mai sus. Tot mai departe...
Mai aproape de ceruri.
...Iar mai apoi, de dincolo de vis, rămas-a să ne privească
Aura tăcerii - Violet-albastră.
Boarea spațiului, extatică și goală.
Calea terminată, înapoi spre neființă.
Mai departe de limitele memoriei.
Mai înainte, o lume, iar mai apoi, un cer ce ne desparte.
Scop ce s-a desprins de un el și o ea oarecare.
Ridicându-se monument întreg, din Noi.