agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 794 .



Niciodată Îndeajuns...
poezie [ ]
de simplă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aproape Vie ]

2004-10-02  |     | 



Frunză desenată-n
halucinațiile,
ramificațiile,
gândului grafic,
de-o singură nuanță.

Mă vrei simplă ?
Așa mă vei avea !

Eu – o frunză întinsă.
Tu – un pumn încordat.
Te voi desena simplu,
dintr-un punct și trei linii.
Eu – punctul creator.
Tu – trinitatea-n ajutor,
cruce, verde, trifoi
în binecuvântare.

Acum goală,
în lipsa substanței,
să-mi îmbrace interiorul.

...Acum și mai goală,
în a ta privire,
mă reîntâlnesc
tot într-un gol,
tot mai simplă…
să continui...
până dincolo de mine,
când timpul
trece prin haos
mult prea repede...
fără s-aștepte
pe nimeni...
cu noi,
doi războinici,
antici, solitari,
pe urmele sale...

Eu mă scufund
din înălțimi,
în adâncuri
pe malurile vieții
adunate,
ca niște melci
retrași în cochilii,
printre valuri,
fragmente
de cuvinte.

Simplitate de Geniu,
nu-mi ajunge
ritmul în care crește,
mereu în centrul
celor două extreme
într-o permanentă luptă,
în dorința unui suflet
rămas închis,
respins de ființa
ce nu-i mai încape,
paradoxal, simplitatea.

Prea multe oglinzi,
reflexii distorsionate,
să-mi picteze suprafața
neclară și insipidă.

Vreau să ating
perfecțiunea,
cu amprenta,
din vârful degetelor,
în sânge,
s-o mângâi, astfel,
întreagă !

Vreau să mă trezești,
din ăst’ voit coșmar,
doar atunci
când voi reuși
să-mi înving
propriile limite.

Structura vie,
albă și nudă
ca și mine
în fața Divinității –
poezie.

Încă îți mai caut
chipul printre frunze,
printre toate măștile,
să le gasesc
pe-ale noastre
să aparținem,
și noi,
copacului vieții.

Poem nesfârșit,
ca nesfârșirea însăși...



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!