târziu am aflat că după noapte nu începe nimic
pentru că nimic nu se sfârșește
iarba călduță e aspră uneori
când nu știi să te așezi pe moliciunea ei
mi-am vopsit cărămizile în culori înșelătoare
ochii care-au plâns erau ai bărbatului care tundea iarba

făceam exerciții de dicție
pronunția e impecabilă, îmi zicea profesorul de dans
o singură literă s-a învălmășit printre coloane
toamna e de vină, strigam

când m-am întâlnit cu femeia care împacheta frunzele
un bărbat pe bicicletă mi-a desfăcut panglica
de la scrisorile incendiate

bărbatul meu se oglindea
în coasta cu care-l iubeam