Mă sprijin
de acul tocit al busolei
azi nu mai arată Est-Nordul
iernilor noastre cu lupi verzi
verilor cu urși gunoieri fără mască –
li-i foame și lor...

Iluzii ne calcă pe cioburi de gând
picături se preling peste suflul
nici palid nici mut al sfârșitului
nici nu murim sunt clipe
ce nu mai cunosc conjugarea

Iisus în convulsii
privește cu grijă de sus
cum noi
tu și eu
nici nu știm să
murim