ce insingurat e cerul în amurg ucis de vară
tu pe spate-ntins în iarbă vrei ca ziua să nu moară
păsări se adun-aproape, ale morților mirese
ce adulmecă a foame așteptând să nu-ți mai pese
...
se intunecă a sete, corbii încă stau la pândă
să adormi întins pe spate în a verilor osândă
flori și iarbă, tot se coace într-un roșu-aprins de tine
și miroase-amar a umbră și ți-e cald și-ți este bine
...
ochiul stâng ți se închide, capul sprijinit de mână
îți alunecă pe-o parte ca un corn mâncat de lună
ultimul suspin îți moare sub fâlfâituri de corbi
îți simți sfârtecată carnea și zâmbești cu ochii orbi