la încheieturi m-am prins cu ultima brățară a lunii
amestecată subit în oranjadă, împrumuta mirosul nefiresc al lămâilor,
cu mâini bătătorite îți netezeau părul desfăcându-ți fața
împrăștiată în privirile străinilor
adormiți la marginea culorilor zvârlite de mâna zburdalnică
a vreunui povestaș plecat să ne-mbete clipele
în pahare în care luna sta să dispară,
încet, se redefineau șoapte tăiate din carnea transparentă
în care se îmbăia câteodată timpul