agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-08 | |
1. Fluturii striviți între degete
Aspirațiile cu speranțe terne ca o zi de toamnă Înțeapă psihic cu intensități de dorințe desuete, Stenice idei iradiază ca frumusețea într-o doamnă. 2. Eliberarea din hățișul iubirii internată în sanatoriul de boli mintale cu morți eoni, Mă purifică de gelozii ce surpau malurile firii, Pătrund în cupola cu bolți de stele – axoni. 3. Cu ochii intens albaștri prefăcuți în cuțite safirii ascuțite, Împlântate în inimă prin ochii mei Ca o foaie tăiată în fâșii de unghiile surâsului ascuțite, Ai vitriolat iubirea de Guliver transformând-o în ai urii pigmei. 4. Rătăceam prin neantul întrebărilor ce dizlocă munții Cu îndoiala ce crea arcade peste bolgii de frământări, Tu erai un zid cu fisuri din care duram punți De legături între noi rupte de divizate stări. 5. Răscolitoare de fiare ce devorau cugetul Era rațiunea ce demonstra din comportări și cuvinte defulate Închegate pe fața ca o pagină cu scrisul umezit, că un altul Era culegătorul de pasiuni, ca un hoț de iubiri furate. 6. Te aruncai ca într-un paradis de farse într-o ceartă Din care umilit eram ca un sclav atârnat în al inimii breloc Și îmi spuneai poeme mincinoase țesute cu artă Peste pielea cuvintelor false ca draci jucând jucând în mintea mea lugubru joc. 7. Esența simțămintelor se dezvolta în turpitudine, Spirit n-aveai, prea mică pentru o minune așa de mare, Cu mintea un copac dezgolit, cu gânduri frunze, litere aldine Împrăștiate într-un haos psihic cu nebunia silabisind o tragică chemare. 8. S-a rupt ceva în tine în încercarea De a salva ce era iremediabil pierdut, A rămas din lupta psihică doar mișcarea În gol în jurul unui viol acceptat, ca un dar sfânt diavolului vândut. 9. Mireasă a gândului, călăreai În închipuirea mea peste sufletul întins pe câmpiile elizee, Un totem de iubire fulgurând iridiscente sentimente erai, Din Everestul spiritului în palmă gingaș te țineam, camee. 10. Timpul este însă un panaceu dovedit Înlocuiește inima-n fâșii cu alta nouă Ce-și face din cea veche un sentiment zidit, Pulsând cu sângele ca o iarbă roșie peste care plouă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate