Reverberează ecoul iubirii în jungle virgine
Pierdut printre minciuni cu eflorescențe în cuvinte – carii,
Senzualitatea cu instinctul rătăcit printre vagine
Își desfășura desfrâul în frivole arii.

Mi-am decupat corpul iubirii și l-am dăruit alb și pur,
Am rămas doar cu umbra fidelă
Răscolitor de neagră crescută pe zidul dur
De care m-am lovit, pradă fără apărare, când eram lup în citadelă.

Experiența neagră a iubirii eșuate, sfărâmate de stânci,
Cu agonii de gânduri devoratoare și sfâșieri de inimi
Spulberate în spațiul ca plânge cu lacrimi roșii și adânci,
Mi-a pus problema separării eu – lume cu indestructibile cratimi.

Trădarea echivalează cu uciderea eului
Dăruit complet partenerei într-o fuziune de atomi – iubire,
M-am regăsit gol ca o foaie aruncată de suflul alizeului,
Călcată în picioare de un surâs alb și arsă de ochii – safire.

Acum mă rog timpului ca unui Dumnezeu
Să coase cu secunde rana deschisă prin care
Se vede sufletul roșu ucis și însămânțat în elizeu,
Să creeze alt suflet cu miez de eu rotindu-se în alte tipare.

Și totuși speranța se-nalță din spuzele durerii,
Ca pasărea Phoenix îmi ridică esența de simțire pe aripi de-eter,
Zidirea începe din punctul zero pe piedestalul vrerii,
O altă iubire mă cheamă acum când sunt aureolat de foc pur și esoter