agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-09 | | Înscris în bibliotecă de Angela Niculescu
Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fîntînile cu ape moarte- ascund Pupile negre licărind în fund, Ce mă atrag spre-adînc ca ochii tăi. Cînd vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvînt Așa se zbat copacii în furtună; Ca pentru fugă crengile- și adună, Dar rădăcina- i leagă de pămînt. De azi încolo n- am să- l mai iubesc… Dar cînd îi văd privirile păgîne Și zîmbetul copilăresc, Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mîine. Pe zi ce trece- ți semăn tot mai mult; Așa izvorul ce se- aruncă- n baltă, Se- nvăluie cu mîlul laolaltă Și- n loc să- i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui. Mă iscodești ca pasărea de pradă, Mă urmărești cu ochii reci și răi, Dar uiți că dacă- s urme pe zăpadă, Noroiul e lăsat de pașii tăi. Mi- e fața împietrită ca o mască Și- n ochi lumina- i gata să se stîngă Chiar diamantului ca să sclipească Îi trebuie o rază s- o răsfrîngă. Iubirea ta nu crește și nu moare, Ci totdeauna- i rece și egală E ca o floare artificială Pe- o pajiște cu maci arzînd în soare. Cînd voi pleca, mă vei uita ușor Și știu că nici nu s- ar putea altfel: Abia o clipă valul călător Păstrează chipul oglindit în el. Am vrut în ciuda zîmbetelor tale, Din ochii sterpi o lacrimă să storc Și am plecat să nu mă mai întorc, Dar azi, din zori de zi îți umblu- n cale. Ce demon oare mi te- a scos în drum?! De- ar vrea viața azi să mă dezlege Și raiul ei să mi- l ofere- acum Tot iadul nostru dulce l- aș alege. Azi mi- a venit cu ochii calzi și buni Și nu l- am întrebat de unde vine Pe floarea de pe marginea de drum N- o- ntrebi de- i înflorită pentru tine. Te văd mereu ca- n clipa de pe urmă; Încremenit în capul scării Cu zîmbetul uitat în colțul gurii Și- n ochi, tăișul crud al nepăsării. Ești rău. Dar cînd aud c- o spune altul Mă uit în jos și strîng din pumni și tac. Că numai eu în toată lumea asta Am dreptul să te cert și să te- mpac. Eu am să plec cu sufletu- mpăcat Că nu las nimănuia moștenire Un suflet greu de ură și iubire Bănuitor și trist și- nfrigurat. M- am resemnat; atît a fost să fie. Mă uit cum cade soarele- n apus Și- aștept răspunsuri care n- or să vie La întrebări pe care nu le- am pus.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate