Tăcere –
s-a făcut
bleumarin
ca noaptea,
fulgerată
de stele
fără glas.

Tăcere –
s-a lăsat,
ca o nimfă,
pradă
ispitei
nerostitului nostru
tărâm
al tuturor
întâlnirilor
clandestine.

Tăcere –
s-a aprins
ca un țipăt
ferecat în gâtlej
de pasăre
înger.

Tăcere –
s-a vorbit ‘nespus’
cu liniștea
să nu ne deranjeze
somnul,
visul.

Tăcerea –
paradoxul cuvântului,
în dorința exprimării.
…
Geamăna insipidă,
a pasului neîndrăznit
împotriva programării
destinului.

“Dulce pasăre, sufletul meu, tăcerea ta este atât de prețioasă...”